Terasa de la etaj a unei case noi din Tunari, închisă cu Valedo BKS — proiectul nostru

O casă nouă, cu linii drepte și fațadă curată, în Tunari. Terasa de la etaj era deschisă pe două laturi, orientată spre câmp deschis — fără nimic care să oprească soarele de după-amiază. Am închis-o cu sistemul Valedo BKS, profile RAL 7016 și sticlă fumurie, într-un fel în care închiderea nu se citește ca un adaos peste arhitectura casei.

Situația de la început

Casa era finalizată și arăta bine: volume simple, tencuială albă, tâmplărie neagră, placaj de piatră închisă la parter. Terasa de la etaj, în schimb, rămăsese un spațiu pe care proprietarul îl ocolea. Deschisă pe două laturi, cu vedere spre câmp și fără nicio construcție care să facă umbră, primea soare direct ore în șir. Vara devenea inutilizabilă după-amiaza; în restul anului, praful adus de vânt de pe teren se depunea pe gresie și pe mobilier.

Cerința nu era doar „închide-o”. Era ca după închidere fațada să arate în continuare a casă modernă, nu a balcon acoperit cu geamuri.

Sistemul ales: Valedo BKS

Am folosit Valedo BKS — sistem glisant și pliabil, cu sticlă securizată. Elementele care au contat concret aici:

• Etanșare cu bandă magnetică de 6 mm între panouri, fără profile verticale. Pe o fațadă cu linii atât de curate, o serie de bare verticale ar fi fost exact ce trebuia evitat.
• Accesorii dedicate pentru colț, ca cele două laturi să funcționeze ca un singur ansamblu continuu, nu ca două închideri alipite.
• Sticlă securizată de 8 sau 10 mm, în funcție de înălțimea panoului.
• Transfer termic de aproximativ 5,4 W/m²K și izolare fonică de până la 32 dB.
• Profile RAL 7016, culoare standard în sistem, aleasă ca să continue tâmplăria existentă a casei.

De ce sticlă fumurie și nu clară

Aici a fost decizia care a schimbat proiectul. Sticla clară ar fi fost alegerea implicită și ar fi lăsat aceeași problemă nerezolvată: soarele intra la fel, doar că prin geam.

Am mers pe Parsol Gri — sticlă securizată cu tentă gri, una dintre variantele standard ale sistemului. Reduce lumina directă și strălucirea, fără să întunece spațiul și fără să taie priveḷiștea spre câmp. Din exterior, are un efect secundar util: în timpul zilei nu se vede în interior, deci terasa capătă și intimitate față de stradă și de casele vecine.

Compromisul, ca să fim corecți: iarna, când vrei tot soarele pe care îl poți primi, sticla fumurie lucrează împotriva ta. E o alegere care se face în funcție de orientare și de cum folosești spațiul, nu una universal mai bună.

Rezultatul

Terasa de la etaj a devenit un spațiu folosibil în fiecare zi: fără soare direct, fără praf, fără vânt. Panourile glisează și se pliază complet la capăt când proprietarul vrea spațiul deschis, iar închiderea se face în câteva mișcări. Din stradă, casa arată în continuare ca înainte — doar cu o suprafață de sticlă în plus, în aceeași culoare cu restul tâmplăriei.

Bugetul acestui proiect a fost de aproximativ 3.250 € — îl menționăm ca reper pentru acest caz concret: dimensiunile acestei terase, configurația de colț, acest tip de sticlă. Pentru spațiul tău, calculul se face punctual, la măsurători.